Aparitii publicistice – Radu Comsa, Revista Cultura

Opera omnia, caut casă
Sunt o prinţesă acum ce n-are a se-ngriji de arşiţa de-afară
şi nici de vreun vehicul de transport comun
ce ar avea de aşteptat când s-ar sfârsi feeria
Margareta Sterian, Recviem

Polivalenţa mijloacelor de expresie ale unei opera omnia ar trebui să fie o fericire mai mare decât suma expresiilor luate separat. Însă fericirea ideală e penalizată de cele mai multe ori de banalul practicii în manipulare postumă. Pentru că, dacă opera scrisă e uşor de depozitat în spaţiu şi timp, problematica fiind a transvazării spiritului prin tot felul de ediţii critice, opera pictată are nevoie de spaţiu vital în forma sa pur materială.
De obicei, omul unei opere mărunte se îngrijeste singur de posteritate, ca şi cum aceasta s-ar aprecia automat prin vitrina bricolată de artist. Aşa apar altare de familie, de obicei în ultima cameră a unui apartament de periferie sau, în cazul cel mai fericit, case memoriale ţinute în coada listei la bugetul comunal. Pentru ceilalţi, divi prin talent, posteritatea ar trebui să fie asigurată prin generozitatea celor mai potenţi dintre adepţi. Dar Anastase Simu şi Krikor Zambaccian sunt spirite aproape exctincte în Bucureşti astăzi.
Există însă un minim numar de personaje a căror semnificaţie majoră ar trebui să impună automat valorizarea patrimoniului de către comunitate. Dacă nu din recunoştinţă panteonică, măcar dintr-un minim spirit de investiţie în viitor. În Franţa, într-un orăsel de lângă Rennes, piaţa unde cortegiul lui Jean al XXIII-lea s-a oprit pentru ca pontiful să beneficieze de un minut de intimitate poartă numele său, nu atât din pură pioşenie, cât din aproprierea unui fulg al gloriei pontificale.
Când în plastica românească este pronunţat cuvântul “personaj”, imaginea Margaretei Sterian apare ca o reacţie pavloviană. Amelia Pavel a denumit-o astfel la propriu într-o caracterizare succintă, dar, dincolo de enunţul explicit, pictoriţa se detaşează sui-generis de plutonul pensulelor interbelice. Într-o vreme când condiţia creatorului-femeie era încartiruită în societăţi de genul “Ţesatoarele Gorjului” asistate maternal de Aretia Tăttărăscu, Margareta Sterian avea deja propriul univers, la ani lumină de pictura tradiţională “de Salon”. Recognoscibil instantaneu în orice perioadă a lungii sale creaţii, universul Margaretei Sterian e şi el plin de personaje. De la situaţia de privitor al Lagunei sau al bisericii din Poiana Ţapului, la mire sau dresor, personajele sale resping orice clasificare, dansează într-o lume liberă de foste sau viitoare “isme”.
Personajul real Margareta Sterian a depăşit şi el cu brio aceleaşi clasificări, ca un polimat al avangardei. În arta decorativă, colaborarea cu Marcel Iancu a generat cel mai formidabil duo din anii modernismului, dar nu numai atât, experimentele ceramice şi textile continuând în permanenţă . Poeziile sale au fost dublate de dolcezza modestiei în exersarea rolului de traducător.
A trăit gloria odată cu oraşul său, într-un apartament proiectat de prietenul Marcel Iancu, grija posterităţii fiind lăsată pe mai târziu. Foarte în spiritul acelor ani. După 1945, Margareta Sterian a intrat într-o recluziune care n-a penalizat însă creativitatea universului propriu, fantastic prin definiţie. A continuat experimentul artistic, exact avangarda în spiritul său, dar atunci pereţii apartamentului modernist au delimitat doar volumul confinat al bunkerului de refugiu.
Care este acum posteritatea Margaretei Sterian? Din fericire ea se află printre puţinii artişti cu un legatar valabil, Mircea Barzuca. Barzuca are altruismul punerii între paranteze a propriei creaţii pentru cea a Margaretei şi astfel activitatea sa pentru păstrarea vividă a personajului Margareta Sterian poate face antologie în cultura românească actuală. Premiile Margareta Sterian au deja notorietate în plastica noastră de secol XXI. “Opera pictată” (autor Mariana Vida) e un catalog exceptional în publicistica recentă a artelor vizuale şi e ultimul dintr-o serie care acoperă toate lumile sale, de la grafică la poezie şi traduceri. Când şi experimentele decorative vor fi publicate în volum, va avea privilegiul unei bibliografii complete, rarisimă pentru un artist polivalent în mijloace de expresie.
Bibliografia fiind cvasicompletă şi proiecte expoziţionale de anvergură la Tel-Aviv şi Viena anticipând plasarea Margaretei Sterian în contextul pe care îl merită, ca primadonă a avangardei mondiale, întrebarea naturală este ce lipseşte? Raspunsul e simplu. O casă. Apartamentul modernist, atelier celebru şi refugiu, nu oferă minima suprafaţă fizică pe care posteritatea o reclamă. De la tablouri şi tapiserii la grafică şi ceramică, opera omnia ar trebui să fie o fericire, dar, repet, fericirea trăieşte doar într-un spaţiu vital în care personajele pot respira. Halterofili şi mirese, ciclişti şi menine.
“Să fim noi oare tributarii castelelor din Spania, Mylords?”retorica Margaretei e simptomatică pentru eforturile lui Mircea Barzuca de a găsi o casă pentru patrimoniul artistei. Fără rezultat până acum. Resursele există, un exemplu fiind vânzarea de către RAPPS la licitaţie, în 2008, a unor imobile monument din strada Clemenceau, de care aparent nu mai avea nevoie. Exemplul nu e întâmplător ales, pentru că pe această stradă, exact vizavi, s-a aflat timp de decenii imobilul sindicatului artistilor plastici. Vila de la numarul 9, casa lui Galleron, arhitectul Ateneului, s-a vândut de la prima strigare, aş putea spune în tăcere (!!). Existenţa resurselor oficiale e însă insuficientă atâta vreme cât, tot oficial, în sprijinul plasticii Ministerul Culturii nu exhibă decat o impotenţă de un derizoriu absolut, vezi cazul UAP fără sediu. Sau căratul patrimoniului acesteia în cârcă, televizat la fapte diverse.
E foarte probabil ca avangarda românească să intre într-o rutină a promovării, dacă nu din sinceritate, măcar din motive de marketing cultural altoit glamour. Ar fi momentul ca măcar una din cele şapte primării să înteleagă că avangarda românească, uitata găină urbană cu ouă de aur, nu va putea rămâne fără personajele Margaretei Sterian. Iar acestea nu pot trăi fără o casă.

Autor – Radu Comsa

Aparitii publicistice – ziarul ZIUA din 12.08.2008

Mircea BARZUCA
Dictaturile au avut de luptat cu un artist sensibil
-- Margareta Sterian isi iubea meseria si n-a renuntat la ea

...Mai era si minunata pictura a Margaretei Sterian cu marile ei libertati si rigori (Mircea Barzuca, 1977). O confesiune care, in timp a capatat accente dramatice atat prin straduinta pictorului Mircea Barzuca cat si a autismului unor institutii avizate, de-a adauga la patrimoniul artistic romanesc o opera de exceptie: aceea a Margaretei Sterian.
Mircea Barzuca, stiu ca de ani buni va luptati sa donati o colectie de interes national, dar aveti, cel putin pana acum, numai obstacole de netrecut.
Totul a inceput in 1980, cu o cerere la primaria de-atunci, cerere la care nu am primit niciodata raspuns...
In tara noastra exista un dezinteres total pentru cultura plastica si acest lucru se vede din toate manifestarile improvizate ale institutiilor specializate, dar si din infatisarea Bucurestiului. Pentru acest dezinteres exista responsabilitati, dar ele sunt dispersate, iar in aceasta epoca in care traim (in care mai exista o dictatura a coruptiei), Ministerul Culturii trebuie sa joace un rol important pe care niciunul din ministrii care au trecut pe la Casa Scanteii, din '89 incoace, nu l-au onorat. Un aparat birocra­tic, in care functionarii traiesc intr-o stare de panica, din cauza lipsei de competenta.
Este vorba totusi de opera si colectia unui artist de mare valoare: Margareta Sterian.
Este vorba dupa cum bine spuneti de o colectie de bunuri culturale prestigioase pe care eu urmaresc sa o donez statului, ca baza a unui mic centru cultural, organizat in special pentru punerea in valoare a unor artisti merituosi, dar cu opera restransa. In acest Bucuresti in care Muzeul de Arta Moderna arata ca o institutie parasita, in care Pinacoteca orasului Bucuresti nu are un sediu, in care Muzeul Tattarescu este o ruina atat in interior, cit si in exterior, in care UAP nu mai are de multi ani un sediu, in care galeriile cu vanzare de obiecte de patrimoniu sunt de obicei ,,inchisori" pentru kitsch-uri... lipsa de interes pentru artele vizuale este aproape fireasca.
Puteati spre exemplu, sa risipiti aceasta opera, s-o dezmembrati, s-o ,,insultati", cu marunte negustorii, dar v-ati gandit sa o cu­prin­deti in patrimoniul artistic romanesc.
Asta si pentru ca am simtit inca din tineretea mea, dar si in urma cercetarilor pe care le-am intreprins in muzee din tarile Comunitatii Europene, ca este vorba de o opera extrem de valoroasa, un univers plastic unic, profund romanesc, integrat in spatiul european in care traim. Margareta Sterian este unul din marile nume ale generatiilor care s-au afirmat inainte de al Dolilea Razboi Mondial, generatii excep­tionale, despre care astazi se vorbeste ori de cite ori se in­cear­ca a se sublinia importanta cul­turii create in perioada interbelica.
Margareta Sterian nu este din pacate singurul artist important, uitat...
Da, si muzeele nu fac nimic pentru a cauta sa conserve si sa expuna operele lor. Fara punerea in valoare a acestor artisti, este greu sa gasesti radacinile artei care se face astazi. M-am ocupat de Margareta Sterian si pentru un alt motiv. Sigur ca mi-a fost usor, avind opera "la dispozitie", dar Margareta Sterian a avut in activitatea ei de infruntat dictatura legionara si dictatura comunista. Dictaturile au avut de luptat cu un artist sensibil, incapabil de proteste publice, care-si iubea meseria si, cu orice risc, n-a renuntat la ea.
Ati cunoscut-o intr-o perioada in care era de-acum pretuita de cei care-i cunosteau atat opera plastica cat si vocatia literara.
Inca din anii cand am cunoscut-o, 1968-70, ea se afla intr-un moment de varf al talentului, dar nu mai avea speranta ca opera ei va ajunge la public. In 1977, cand avea 80 de ani, artistei i s-a putut organiza prima mare retrospectiva. Nu a fost prea comentata, dar cei care aveau ochi pentru pictura au asistat la un adevarat regal.
Este de-a dreptul umilitor si injust sa nu puteti face in mod firesc aceasta importanta donatie.
Este umilitor, in contextul in care toata lumea vorbeste despre furturi, escrocherii la care este supusa averea publica, sa nu poti face o donatie, sa nu ai cu cine discuta, sa nu simti niciun interes fata de ea... Nimeni nu a vrut sa se implice, nimeni nu a vrut sa raspunda repetatelor mele initiative.
Ce s-a mai intamplat in ultimul timp?
Ministerul Culturii, ,,scandalizat" de protestele mele continuui, a hotarat sa accepte o parte din colectie pentru Muzeul Colectiilor, dar a refuzat sa-mi arate spatiul pe motiv ca e... "delabrat". Contractul s-a facut, dar mai departe, nu se stie ce si cum si unde.
Nu sunt reprezentanti ai artelor vizuale care sa fie alaturi de dumneavoastra?
Criticii, oamenii de cultura plastica adevarata, sunt foarte putini. Multi dintre ei s-au format in timpul dictaturii si au trait opresiunea unor culturnici si duc cu ei mentalitatile si convingerile oficiale despre artsti, din acele momente. Pentru ei nu exista decat Baba si Ciucurencu. In expozitii multi artisti importanti au fost intotdeauna marginalizati. Se conserva inca aceasta mentalitate.
Unde v-ati propus sa mai deschideti o expozitie Margareta Sterian?
Exista un proiect in Israel, cu Alexander Hausvater si cu o expozitie Margareta Sterian. Lucrarile sunt pregatite sa ajunga acolo. Si, daca un muzeu israelian va accepta sa gazduiasca aceasta expozitie, probabil ca prin decembrie evenimentul va avea loc.
Iolanda MALAMEN

APARITII EDITORIALE 2008 – “CASTELUL DE APA”

Editura JURNALUL, sub conducerea d-lui MARIUS TUCA, cu sprijinul Fundatiei TENDER si al doamnei dr. NICOLETA DANIELA TENDER, au facut posibila a treia aparitie a volumului de proza "CASTELUL DE APA" al artistei MARGARETA STERIAN.

Evenimentul anului 2008

Expoziţie Margareta Sterian la Palatul Baroc din TIMISOARA 5 martie 2008 ora 17:00


Sub patronajul FUNDATIEI ,,MARGARETA STERIAN" Expoziţie-eveniment, la Muzeul de Artă Timişoara. Vernisajul va avea loc la Palatul Baroc, incepand cu 5 martie, de la ora 17 pana in 25 aprilie 2008.
Pentru detalii accesati : http://www.muzeuldeartatm.ro/margareta/index.html

Aparitii editoriale despre Margareta Sterian - 2008

CONTACT, SPONSORIZARI, DONATII

Sediul Fundatiei MARGARETA STERIAN : Bucuresti, str. Caransebes nr.1, sector 1.

Telefon: 0735564844
E-mail : fundatiamargaretasterian@yahoo.com

Cont bancar : RO50BTRL04101205H42757XX
deschis la Banca Transilvania - Sucursala LIPSCANI Bucuresti

codul fiscal al fundatiei
22034632

COMUNICAT DE PRESA

PREMIILE "MARGARETA STERIAN"
PENTRU CREATIE MUZEOGRAFICA SI PLASTICA
,,Muzeul National de Arta al României are placerea sa va invite marti, 4 decembrie 2007, orele 13.00, la festivitatea de decernare a Premiilor „Margareta Sterian" pentru creatie muzeografica si plastica, editia 2007, care va avea loc la sediul sediul muzeului.

În semn de pretuire a creativitatii si talentului novator al artistei, ca omagiu adus prodigioasei sale colaborari cu Muzeul National de Arta al României, acesta a instituit în anul 1993 Premiile „Margareta Sterian". Anual muzeografi si artisti - personalitati ale vietii artistice românesti – sunt premiati pentru expozitiile organizate. Criteriul pentru acordarea premiilor este calitatea activitatii artistice supuse jurizarii.

La editia din acest an, juriul alcatuit din doamnele Rodica Matei, Angelica Iacob, Doina Anghel, Ioana Vlasiu si domnii Gheorghe Vida, Pavel Susara - critici si istorici de arta, si domnul Mircea Barzuca - executorul testamentar al Margaretei Sterian, a hotarât decernarea urmatoarelor premii:

- Premiul pentru creatie muzeografica a fost acordat expozitiilor Misu Popp – Reprezentant al academismului românesc, organizata de Muzeul National Brukenthal în perioada 23 martie – 15 aprilie 2007, curator Elena Popescu, si Culorile gradinii în peisajul românesc 1850 – 1955, organizata de Muzeul National de Arta al României în perioada 24 august – 26 noiembrie 2006, curatori Rodica Matei, Denia Mateescu si Ruxandra Dreptu;

- Premiul pentru creatie plastica a fost acordat lui Ciprian Paleologu pentru expozitia Oriunde e nicaieri, organizata la Galeria Simeza în perioada 30 noiembrie – 18 decembrie 2006, si lui Roman Tolici pentru expozitia Desene recente, organizata la Galeria Posibila în perioada 3 martie – 16 aprilie 2006, curator Matei Câltia. "
Date contact muzeu:
www.sapteseri.ro/ro/detalii-loc/muzeul-national-de-arta